POVESTEA NOASTRA
Toată povestea pastramei noastre începe cu un sandwich. Mâncat la New York. Acum niÈ™te ani. Un prieten american de origine evreiască, cu nostalgii culinare moÈ™tenite de la bunicii săi care părăsiseră România în vreme de război, a È›inut să ne facă o surpriză: să ne ducă la un celebru restaurant din Manhattan, poate cel mai celebru la ora asta, ca să ne facă cinste cu o „pastramă românească”. N-am fost foarte entuziasmaÈ›i! Nu bătusem atâta drum să mâncăm ceva ce aveam È™i acasă. Când colo, ce să vezi? Între două felii de pâine normală, unse cu muÈ™tar regular, am primit câte jumătate de pound de carne maturată de vită, fierbinte, tăiată în felii subÈ›iri, rubinii, suculentă, uÈ™or picantă, bine afumată, cu un gust sublim ce poate crea dependență. Moale, de o puteai mânca cu linguriÈ›a! Alături, un castravete murat, ca la noi, în saramură! A doua zi, la ora deschiderii, eram din nou la ușă!
Au trecut ani în care am cumpărat toate pastramele de vită care ne-au ieÈ™it în cale pe piaÈ›a românească, am încercat să le preparăm în fel È™i chip, dar nu ne-am apropiat nici pe departe de acea experiență gustativă. Nici pomeneală! În timp ce pe internet găseam zeci de restaurante în SUA care È™i-au construit notorietatea pe „pastrama românească”. Sau „Jewish-Romanian pastrami”. Sau, în Canada, „smoked meat in Romanian style”. Deja începuse să înlocuiască corned beef în celebrul Reuben Sandwich. Ceea ce ne-a ambiÈ›ionat!
Am început să ne întrebăm bărtrânii despre cum făceu bătrânii lor pastrama. Se făcea altfel decât se face azi. Mult mai încet. Cu mai multă răbdare! În cele din urmă, am demarat împreună cu o echipă de tehnologi propriile noastre cercetări È™i experimente. Cum fiecare eÈ™antion stătea perioade lungi la saramură, ne-a luat mai bine de un an până să ajungem la rezultatul mult dorit. Nenumăratele degustări cu chef-i avizaÈ›i ne spun că am reuÈ™it!
Astăzi putem afirma că am adus „pastrama românească” din America, înapoi, acasă!